16/11/2010

Să ne ferim a-i învăta mândria, pe copiii nostri

Posted in Educatia copiilor tagged , , , la 13:09 de Valahia

Majoritatea părintilor suntem mândri de copiii nostri. Îi lăudăm tot timpul pentru realizările lor si le spunem cât de minunati sunt. Dar, oare, este acest lucru sănătos pentru ei? Aceasta este o întrebare care provoacă, sigur, o multime de discutii si puncte de vedere diferite. Iată ce are de spus Părintele Paisie:

„Multi părinti, gândindu-se că îsi iubesc mult copiii, ajung să-i distrugă, fără să-si dea seama. De exemplu, o mamă care-si iubeste excesiv fiica, îi spune, tinând-o în brate: «Am cel mai bun copil din lume.». De aceea, de la o vârstă foarte mică (când copilul nu îsi poate da seama de acest lucru si nu poate reactiona împotriva lui), copilul capătă o părere de sine foarte înaltă si crede că este o persoană bună. Drept rezultat, nu poate sesiza absenta lui Dumnezeu si a puterii Lui binevoitoare în viata lui si, deci, nu poate învăta să-I ceară prezenta. Ca urmare, acest copil îsi dezvoltă o sigurantă de sine tare ca marmura, care, adesea, nu dispare niciodată, pentru că, pe măsură ce trece timpul, devine foarte greu să se dezbare de ea.”

Provocarea unui părinte constă în a-si ajuta copilul să-si formeze o stimă de sine sănătoasă, care include smerenia, în paralel cu învătarea acestuia că toate vin de la Dumnezeu. Suntem, cu adevărat, copiii lui Dumnezeu si tot ce avem si putem face vine de la El. Este important să tinem minte acest lucru si să-I multumim pentru darurile pe care ni le-a dat si pentru capacitatea noastră de a le dezvolta si aplica. Mândria apare în momentul în care credem că realizările noastre sunt în totalitate datorate nouă însine, sau că suntem, în mod inerent, mai buni decât altii.

Dar despre accentul extrem pe sporturi si competitivitate, ce putem spune? O anchetă recentă indică faptul că cei care practică sporturi majore – ca baseball-ul, baschetul sau fotbalul – au probabilităti mai mari să copieze/triseze, la scoală. Aceste activităti, care pun în evidentă realizarea personală independent de Dumnezeu ne pot îndepărta copiii de la El, făcându-le dificilă pocăinta si apropierea de El, în viata lor de mai târziu.

Ca părinti, avem o răspundere extraordinară. Si mai întâi, trebuie să devenim smeriti noi însine. Părintele Paisie spune:

„Părintii trebuie să se îngrijească de propria lor viată duhovnicească, pentru că pe lângă ei însisi, sunt responsabili si pentru copiii lor. Desigur, ei au scuza faptului că au mostenit propriile lor trăsături negative de la părintii lor; însă nu au scuză, totusi, pentru faptul că nu încearcă să scape de ele, odată ce au devenit constienti că le au.”

Lucrati permanent la relatia dvs. cu Dumnezeu si veti deveni permanent un părinte din ce în ce mai bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: