26/09/2012

Despre folosirea talanților

Posted in Uncategorized tagged , , , , la 22:10 de Valahia

Duminica a XVI-a după Rusalii

Protopop Andrew Phillips
22 septembrie 2012

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Evanghelia de astăzi a talanților ne este, probabil, binecunoscută tuturor. Dar, ca orice altă Evanghelie, de fiecare dată când o recitim, găsim în ea lucruri noi.

Mai întâi, se poate observa că în această Evanghelie, se vorbește despre faptul că Domnul le dă slujitorilor Lui un număr diferit de talanți. Nu suntem egali unii cu alții; suntem diferiți. Asta nu înseamnă că Dumnezeu îl preferă mai mult pe cineva anume și nu pe celălalt. Înseamnă, pur și simplu, că Domnul știe ce e mai bine pentru fiecare din noi și dă – după cum spune Evanghelia – „fiecăruia după puterea lui”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ne dă niciodată să facem ceea ce este peste capacitățile noastre. Indiferent de ce ne-am putea cere noi înșine, El ne cere să cultivăm doar capacitățile pe care le avem și pe care El știe că le avem. Astfel, El îi cere celui care este îndemânatic să-și folosească mâinile pentru a face lucruri folositoare, din ciment, lemn, metal sau alte materiale. Nu îi cere să proiecteze clădiri imense. Cel care trebuie să proiecteze clădiri imense – arhitectul – a fost dăruit cu talent la matematică, fizică și desen și la rândul lui, poate fi cu totul incapabil să-și folosească mâinile pentru a confecționa vreun obiect. La fel, am întâlnit odată un compozitor celebru care nu putea să cânte și un cântăreț celebru care nu putea să compună. Dumnezeu ne dă fiecăruia dintre noi niște înzestrări, iar noi suntem chemați să le folosim pentru a face ceva pentru El. Suntem diferiți unii față de alții. Egalitatea noastră vine numai din folosirea diferitelor noastre înzestrări în aceeași măsură. Egalitatea noastră nu stă în valorile acestei lumi, ci din punct de vedere spiritual, în fața lui Dumnezeu, în măsura în care ne folosim diversele noastre daruri de la El.

În al doilea rând, această parabolă vorbește despre omul căruia i s-a dat doar un singur talant, pe care el l-a luat și l-a îngropat, neînmulțindu-l. Când a fost chemat la socoteală – așa cum vom fi chemați noi, la sfârșitul lumii – omul s-a scuzat pentru lenea lui, spunându-i Domnului: „te-am știut că ești om aspru”. Acesta este răspunsul omului egoist, care nu face nimic cu darurile lui de la Dumnezeu, care nu face nimic pentru aproapele lui, ținând talantul pentru el și îngropându-l. Spre deosebire de ceilalți, el nu realizează nimic, din cauza egoismului lui.

În al treilea rând, acesta este răspunsul omului păcătos, care întotdeauna se justifică și dă vina pe ceilalți pentru nereușitele lui. Autojustificarea este unul din cele mai rele păcate; ea ține de mândrie, pentru că scoate la iveală inima unui om atât de egoist și atât de închis în sine, încât este incapabil să își asume vina, să-și recunoască propriul păcat, să fie smerit și deci, să fie dispus să se îndrepte.

Acesta este păcatul care este judecat cel mai aspru și care este răsplătit cu aruncarea în „întunericul cel mai dinafară” și cu „plângerea și scrâșnirea dinților”. De aceea, astăzi ar trebui să ne întrebăm ce facem cu viețile noastre, care sunt un dar de la Dumnezeu, precum și cu darurile pe care le avem de la El. Nu cumva le ținem ascunse, plângându-ne că ceilalți se poartă rău cu noi, sau le folosim pe fiecare potrivit felului lor, pentru a clădi Împărăția lui Dumnezeu?

Amin.

Sursa: Orthodox England

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: