23/04/2013

Împărtășania ESTE Biserica.

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , la 23:22 de Valahia

chalicePărerea potrivit căreia Biserica este o instituție pur omenească provine deseori din faptul că oamenii uită că Biserica este, mai întâi, harismatică și că se găsește în însăși slujba Sfintei Liturghii euharistice. Există în ziua de astăzi unii oameni care – preferând să nu se roage decât la ei acasă – au părăsit slujba liturghiei.

Cuvântul „biserică” vine din grecescul „ecclesia”, care înseamnă adunare. Dar nu orice fel de adunare. Nu un club, nu o asociație, nu un partid politic. Adunarea persoanelor nu numai în jurul lui Hristos, ci adunate de către Hristos. Adunată laolaltă de Cel care a spus: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și eu în mijlocul lor.”, Biserica este euharistie. Cu alte cuvinte, ea este, în același timp, taina Sfintei Liturghii – în cadrul căreia se aduce jertfa cea fără de sânge și în care episcopul, urmașul apostolilor, a primit harul de invocare a Sfântului Duh, pentru ca acesta să preschimbe în Trup și Sânge ale lui Hristos pâinea și vinul aflate pe altar – dar și Însuși Hristosul Euharistic, aflat tot timpul în centrul Bisericii Sale și care Își răspândește razele necreate ale harului Său în tot Trupul Său, unde fiecare dintre noi, până la cei mai păcătoiși (printre care și cel care vă scrie aceste rânduri) primește această energie divină, pentru mântuire. Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

23/10/2012

Părintele Paisie Aghioritul: „Creștinul nu trebuie să fie fanatic”

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , la 16:43 de Valahia

Creștinul nu trebuie să fie fanatic; el trebuie să aibă dragoste pentru oameni și să fie sensibil față de toți. Cel care aruncă vorbe fără să aibă considerație pentru celălalt – chiar dacă ele sunt adevărate – poate face rău.

Am cunoscut odată un teolog care era extrem de pios, dar care avea obiceiul să le vorbească oamenilor secularizați din jurul lui într-o manieră foarte abruptă; modul acesta al lui de a proceda mergea atât de adânc, încât îi zdruncina pe oameni. Odată, mi-a spus: „Într-o reuniune, i-am spus unei doamne așa și așa.” Dar modul în care îi spusese lucrurile respective o zdrobiseră. „Uite ce e”, i-am spus, „poate că arunci dumneata cu coroane de aur bătute în diamante, în ceilalți, dar modul în care le arunci poate să spargă capetele – și nu numai pe cele sensibile, ci și pe cele solide”.

Să nu aruncăm cu pietre în aproapele nostru, în așa-zisa „manieră creștină”. Cel care – în prezența altora – taxează pe cineva pentru că a păcătuit (sau vorbește pătimaș despre cutare persoană) nu este mișcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de alt duh. Citește restul acestei intrări »

01/10/2012

Cum dobândim smerenia

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , , la 23:11 de Valahia

Printre imperativele vieții morale creștine, nu știu dacă este vreunul care să producă mai multă consternare decât îndemnul de a fi smerit. Am ajuns la concluzia asta nu numai în urma propriei experiențe, ci și din multele ocazii în care am fost întrebat de alți creștini:

Cum pot să învăț să fiu smerit?

Dacă smerenia era doar o virtute ca toate celelalte – așa cum este ea privită adesea – mă gândesc că ar fi simplu de dobândit. Mai întâi, persoana ar defini smerenia – ca un ideal –, apoi și-ar alinia comportamentul, pe cât posibil, acelui ideal. La urma urmei, asta e și calea prin care omul atinge celelalte virtuți morale, cum ar fi dreptatea și înțelepciunea. Încă de la Aristotel încoace, știm că la dreptate și înțelepciune ajungi printr-un comportament drept și înțelept.

Și totuși, cred că nu trebuie să te gândești prea mult ca să sesizezi o problemă în modul acesta de a vedea lucrurile. Și anume, deși e foarte probabil că un om care se comportă drept și înțelept ajunge să devină drept și înțelept, nu este la fel de sigur că omul care se comportă smerit va și deveni smerit. Smerenia este mai subtilă: practic, dobândirea ei poate deveni ușor prilejul unui tip special de mândrie. Citește restul acestei intrări »

27/09/2012

Dumnezeu e întotdeauna cu tine

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , , , la 16:30 de Valahia

Interviu cu părintele Roman Braga

Jessica Precop

10 august 2012-09-26

Interviu cu părintele Roman Braga, care s-a născut, a crescut și a slujit în România, în timpul regimului comunist. În prezent, locuiește la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan.

Părinte, mai întâi, ce ne puteți spune despre viața monahală?

Bună întrebare. Mai întâi, însă, trebuie să înțelegeți mediul cultural românesc din perioada tinereții mele – dintre anii ’20 și ’50. Eu cred că poporul român a avut dintotdeauna o înclinație pentru viața monahală – pentru că a fi monah și a duce o viață monahală nu înseamnă numai să te duci să stai într-o mănăstire. Când Iisus propovăduia Evanghelia, spunând: „…cel ce își iubește pe tata sau pe mama mai mult decât pe Mine…” sau când spunea: „…cine nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine…”, El nu vorbea cu monahii; pe vremea aceea nici nu existau monahi. Iisus le vorbea oamenilor: căsătoriților, necăsătoriților, tuturor. Așadar, într-un fel, în ce privește virtuțile, nu există diferențe între monahi și mireni. Virtuțile monahale sunt valabile pentru toată lumea. Să vă dau un exemplu: cei care doresc să-și închine viața lui Hristos și Bisericii și vor să-și mântuiască sufletul printr-o viață monahală, ajung adeseori în conflict cu părinții lor, care poate își doresc o viață de mirean pentru copiii lor. Însă nu uitați: Dumnezeu este pe locul întâi în viața noastră; apoi urmează părinții și familia.

Mai întâi, trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu, pentru că El este tatăl nostru, al tuturor. Deci, există un element monahal în asta. Înfrânarea, de pildă, nu este doar pentru monahi. În general, cei căsătoriți trebuie să facă efortul înfrânării mai mult decât cei singuri. La fel, mirenii trebuie lucreze mai mult nevoința înfrânării decât monahii. Înfrânarea înseamnă să te abții de la mâncare, alcool și multe altele. Or, în cultura noastră de aici, din America, ne abținem de la anumite lucruri numai când suntem forțați de împrejurări, din cauza vreunei probleme medicale. Însă Dumnezeu vrea ca noi să ne abținem de la anumite lucruri pentru ca noi să nu fim stăpâniți de lucrurile materiale; să fim eliberați de ele. Lucrurile materiale sunt trecătoare; nu le putem lua cu noi. Ca persoane, trebuie să creștem. Încetăm să fim persoane atunci când suntem dominați de lucruri materiale. Sexul, drogurile, alcoolul, fumatul, mâncatul excesiv și multe alte lucruri de felul acesta te înrobesc; nu mai ești o persoană liberă. Ei bine, Dumnezeu vrea ca noi să fim liberi, pentru că așa ne-a făcut El și prin aceasta ne asemănăm Lui: „să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră”. Citește restul acestei intrări »

08/03/2012

Despre femeie (2) – Pr. Arsenie Papacioc

Posted in Părinti ortodocsi tagged la 20:38 de Valahia

Deci, Mântuitorul ne-a dat mai mult decât ne-a pierdut Adam. Ce n-a putut să ne dea Adam, ne-a dat Mântuitorul: iubirea de vrăjmaşi, putinţa de a fi dumnezei…!

Dar de ce-a greşit [Adam]?

Dumnezeu a creat această grozavă operă – Creaţia – dar nu ar fi fost perfectă, dacă n-ar fi fost liberă. Şi Lucifer, şi toţi – au fost liberi. Şi Adam era liber – dar nu e vorba de o libertate absolută. Dacă i-a pus condiţii, nu mai era absolută: „să nu mănânci de-aici”. Şi Adam n-a făcut o greşeală faţă de libertatea absolută, ci a depăşit limita libertăţii lui; asta a făcut. Mititelul. 🙂 Şi-atunci, fiind şi fiinţă omenească, creat de Dumnezeu cu un scop nemaipomenit – ca să ţii loc de Dumnezeu, în Creaţie – l-a scos din rai, dar cu putinţa de a-l readuce – lucru care nu s-a întâmplat cu satana, de ce? Pentru că el a făcut o greşeală faţă de o libertate absolută! Că vroia să fie Dumnezeu – şi-acuma, tot aşa vrea; el nu permite să-i spui că nu-i Dumnezeu, ştiţi…

Da. Şi-atunci, sigur, această libertate parţială – adică, apropo de depăşirea limitei libertăţii personale (deci, vorbesc de Adam) – i-a dat putinţa, sigur, în atotştiinţa Lui, se va întrupa şi aşa mai departe – şi-l salvează. Şi atunci nu era nimic de făcut, în final, decât Răstignirea, decât suferinţa! Ca să-l salveze pe om. Citește restul acestei intrări »

17/02/2012

Scrisoare către un convertit

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , , , la 23:51 de Valahia

Maica Tecla, 13 feb. 2012

Dragă „John”,

Înţeleg că eşti pe cale să devii ortodox. Nu ştiu nimic despre tine în afară de faptul că eşti englez.

Mai întâi de toate, aş vrea să precizez un lucru. Nu mi s-a spus de ce eşti pe cale să te converteşti la ortodoxie, însă te asigur că nu are absolut nici un rost să faci asta dacă o faci din motive negative. Pentru că astfel, ai să găseşti în ortodoxie tot atâtea „lucruri greşite” pe cât consideri că există şi în Biserica Anglicană sau cea Catolică.

Deci, prima mea întrebare este: eşti pregătit să faci faţă minciunii, ipocriziei, răutăţilor şi tuturor celorlalte lucruri, care sunt prezente în ortodoxie la fel ca şi în orice altă religie sau denominaţiune?

Te aştepţi cumva la un fel de rai pe pământ, învăluit în tămâie şi răsunând exact de cântările care trebuie? Citește restul acestei intrări »

11/02/2012

Pr. Arsenie Papacioc – Despre femeie (1)

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , , , la 05:20 de Valahia

– Dar în lume, faţă de cine trebuie să ne tăiem voia?

– Acolo nu-i tăierea voii; acolo… să-ţi ţii voia bine!… în lume. Ei… să-ţi respecţi nevasta!…, să-ţi dai seama că nevasta asta nu-i o persoană cu care să-ţi faci plăcerea şi să faci ce vrei. Femeia asta – care-i un element atât de discutat, în lume, în Scriptură şi peste toate timpurile, înainte de Hristos – nu este oricine! MII DE ANI a fost roabă – şi totuşi, s-au făcut războaie pentru ea, pentru roaba asta. Dar s-a arătat cu orice chip lucrul acesta – pentru că marile valori, istoria, vremile nu i-au recunoscut aceste valori, până să vină Hristos. Hristos a ridicat „gârbova” care era aplecată, la verticalitate, adică – un semn concret de libertate a femeii. Şi nu există Scriptură de bărbat şi Scriptură de femeie! – e o Scriptură pentru toţi.

Deci, femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare”. Un bărbat adevărat este acela care ştie să o pună pe tron!

Ea nu realizează lucrul ăsta… S-a transmis atavic – dacă cunoaşteţi cuvântul (trimiterea peste generaţii, a defectelor sau calităţilor; asta înseamnă „atavic”) – s-a transmis atavic mai departe, că ea încă se teme. Şi la bărbat la fel – simte că are putere asupra ei. Asta-i o greşeală. Citește restul acestei intrări »

15/11/2011

Smerenie si discernământ

Posted in Părinti ortodocsi la 11:16 de Valahia

„Deosebeste cursele vrăjmasului prin lumina Harului si, aruncându-te înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi, mărturiseste-ti slăbiciunea, socotindu-te pe tine ca un nimic, chiar dacă înselătorul încearcă să te facă să crezi altminteri. Nu cere daruri duhovnicesti dacă nu te duc la mântuire si nu te ajută să rămâi smerit. Nu căuta cunoasterea care te face trufas, ci pe cea care te ajută să-L cunosti pe Dumnezeu. Roagă-te să fii slobozit din tirania patimilor înainte de moarte si să pleci din această viată într-o stare despătimită sau de smerită milă fată de păcatele altora.” – Sf. Teognost

23/06/2011

Oameni si animale în Împărătie

Posted in Natură, Părinti ortodocsi tagged , , , , , , la 18:00 de Valahia

De Robert Flanagan

Consideratia sfântului se extinde până si asupra animalelor si lucrurilor, pentru că în fiecare creatie el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si nu vrea să-I rănească această iubire tratându-I darurile cu neglijentă sau cu indiferentă.” – Pr. Dumitru Stăniloae („Rugăciune si sfintenie”)

Se povesteste despre o călugărită ortodoxă din Rusia secolului al XIX-lea că odată, grădina i-a fost răvăsită de niste animale. „De ce-ar trebui să mă tem? De fiarele sălbatice?” a fost reactia ei. Le-a vorbit animalelor, iar de atunci încolo, nu i-au mai deranjat lotul de legume. Relatări asemănătoare există despre Sf. Serafim, care s-a împrietenit cu un urs, precum si despre alti sfinti din regiunile traditional ortodoxe.

În acest articol, ne vom uita la câteva relatări venite din regiuni care nu sunt considerate în mod curent ca traditional ortodoxe: Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda – tările popoarelor celte, care, până în secolul al XI-lea, au făcut parte din Biserica sobornicească ortodoxă si ai căror sfinti si viată spirituală au mult de oferit lumii contemporane. Citește restul acestei intrări »

20/06/2011

Comoditatea si viata de crestin

Posted in Educatia copiilor, Părinti ortodocsi tagged , , la 00:36 de Valahia

Pr. Paisie Aghioritul

În ciuda aparentelor si a nevredniciei călugărilor si preotimii, Biserica este un izvor nesecat de minuni. Face din apă Sfânta Aghiazmă, face din pâine si vin Sfintele Taine ale Împărtăsaniei; face din omul plin de necurătie, un dumnezeu! Însă multă lume nu vede aceste minuni. Pentru că dacă le-ar vedea, nu ar dispretui si nici n-ar urî Biserica lui Hristos, ci ar iubi-o si ar cinsti-o, în loc să vorbească despre ea cu dispret, asa cum face.

Crestinilor le e dat să poarte o cruce grea în viata lor. E greu să spui că crezi în Dumnezeu si că ai si un trai comod, în această viată. Pentru că atunci când viata îti este usoară pe pământ, înseamnă că e ceva în neregulă cu tine; înseamnă că tii la bogătiile de pe pământ si nu la comorile din ceruri. Iar atunci când gândesti asa, esti foarte departe de voia lui Dumnezeu. Viata de crestin si comoditatea vietii nu merg mână în mână; sunt două lucruri diferite.

A venit odată la mine un medic foarte cunoscut, să stăm de vorbă. Sotia lui era si ea medic, iar amândoi erau persoane religioase. Citește restul acestei intrări »

Pagina următoare