01/10/2012

Cum dobândim smerenia

Posted in Părinti ortodocsi tagged , , , , , la 23:11 de Valahia

Printre imperativele vieții morale creștine, nu știu dacă este vreunul care să producă mai multă consternare decât îndemnul de a fi smerit. Am ajuns la concluzia asta nu numai în urma propriei experiențe, ci și din multele ocazii în care am fost întrebat de alți creștini:

Cum pot să învăț să fiu smerit?

Dacă smerenia era doar o virtute ca toate celelalte – așa cum este ea privită adesea – mă gândesc că ar fi simplu de dobândit. Mai întâi, persoana ar defini smerenia – ca un ideal –, apoi și-ar alinia comportamentul, pe cât posibil, acelui ideal. La urma urmei, asta e și calea prin care omul atinge celelalte virtuți morale, cum ar fi dreptatea și înțelepciunea. Încă de la Aristotel încoace, știm că la dreptate și înțelepciune ajungi printr-un comportament drept și înțelept.

Și totuși, cred că nu trebuie să te gândești prea mult ca să sesizezi o problemă în modul acesta de a vedea lucrurile. Și anume, deși e foarte probabil că un om care se comportă drept și înțelept ajunge să devină drept și înțelept, nu este la fel de sigur că omul care se comportă smerit va și deveni smerit. Smerenia este mai subtilă: practic, dobândirea ei poate deveni ușor prilejul unui tip special de mândrie. Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

26/09/2012

Despre folosirea talanților

Posted in Uncategorized tagged , , , , la 22:10 de Valahia

Duminica a XVI-a după Rusalii

Protopop Andrew Phillips
22 septembrie 2012

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Evanghelia de astăzi a talanților ne este, probabil, binecunoscută tuturor. Dar, ca orice altă Evanghelie, de fiecare dată când o recitim, găsim în ea lucruri noi.

Mai întâi, se poate observa că în această Evanghelie, se vorbește despre faptul că Domnul le dă slujitorilor Lui un număr diferit de talanți. Nu suntem egali unii cu alții; suntem diferiți. Asta nu înseamnă că Dumnezeu îl preferă mai mult pe cineva anume și nu pe celălalt. Înseamnă, pur și simplu, că Domnul știe ce e mai bine pentru fiecare din noi și dă – după cum spune Evanghelia – „fiecăruia după puterea lui”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ne dă niciodată să facem ceea ce este peste capacitățile noastre. Indiferent de ce ne-am putea cere noi înșine, El ne cere să cultivăm doar capacitățile pe care le avem și pe care El știe că le avem. Astfel, El îi cere celui care este îndemânatic să-și folosească mâinile pentru a face lucruri folositoare, din ciment, lemn, metal sau alte materiale. Nu îi cere să proiecteze clădiri imense. Cel care trebuie să proiecteze clădiri imense – arhitectul – a fost dăruit cu talent la matematică, fizică și desen și la rândul lui, poate fi cu totul incapabil să-și folosească mâinile pentru a confecționa vreun obiect. La fel, am întâlnit odată un compozitor celebru care nu putea să cânte și un cântăreț celebru care nu putea să compună. Dumnezeu ne dă fiecăruia dintre noi niște înzestrări, iar noi suntem chemați să le folosim pentru a face ceva pentru El. Suntem diferiți unii față de alții. Egalitatea noastră vine numai din folosirea diferitelor noastre înzestrări în aceeași măsură. Egalitatea noastră nu stă în valorile acestei lumi, ci din punct de vedere spiritual, în fața lui Dumnezeu, în măsura în care ne folosim diversele noastre daruri de la El. Citește restul acestei intrări »